“Because of you I can feel myself
slowly, but surely becoming the me I have always dreamed of being.” Altfel
spus, sunt unii oameni care apar în jurul tău de niciunde şi, fără să îţi dai
seama, îţi schimbă viaţa în cel mai frumos mod posibil. Oameni care cred în
tine cu atât de multă putere, cum nici măcar tu nu ai putea să crezi vreodată, fără
de care visurile tale ar rămâne uitate într-o cutie, cu o dată mare scrisă pe
ele, ziua universală în care ştii că vei avea curajul să le dai drumul să
zboare: mâine, întotdeauna mâine. Până apare cineva care te face să le
scoţi din cutie azi, iar mâine sunt deja poveşti, poimâine adevărate romane şi
încet-încet devin cea mai frumoasă poveste a ta, realizată de cea mai bună
versiune a ta pentru că-n ea crede omul care îţi dă curajul să o scrii. Şi pe
OMUL ăsta bun unii îl numesc familie, alţii prieten, alţii binecuvântare, iar
eu îi spun, simplu, super teach. Omul pe care l-am cunoscut la vârsta când aveam
cea mai mare nevoie de modele, deşi nu îmi dădeam seama, care mi-a conturat
paşii cum nu credeam că ar putea face-o cineva, care a aşezat prima bucată de
încredere pe drumul de a deveni ceea ce mi-am dorit mereu să fiu. Şi pe drumul
ăsta plin cu visuri care îşi doresc să iasă din cutie şi să prindă contur nu am
mai făcut de atunci niciun pas fără să mă uit la profa mea dragă şi să-mi dea
certitudinea că sunt pe drumul cel bun. E cel mai puternic om pe care îl cunosc
şi am tot zis asta de când am înţeles că putere nu e sinonim cu forţă, ci cu
abilitatea de a trece peste tot ce stă în calea zâmbetului tău, cu o bunătate,
o seninătate şi o tărie de caracter care nu doar că te fac pe tine să mergi mai
departe, dar îi inspiră şi pe cei din jurul tău să facă la fel. Şi teach
inspiră oameni permanent, aşa cum ar trebui să facă orice cadru didactic
dedicat, le pune într-un colţ de suflet toate valorile de care au nevoie pentru
a reuşi, să le tot găsească ei acolo când
vor avea cea mai mare nevoie de ele şi apoi le dă drumul să se descopere.
Şi face asta cu atâta dăruire, încât sunt convinsă că de cele mai multe ori
nici nu îşi dă seama. Te ţine de mână până ai suficient curaj să mergi singur,
dar te face să crezi că tu ai fost puternic şi încrezător de la început şi că
toate lucrurile pe care le-ai făcut sunt doar meritul tău. Dar eu ştiu că nu e
aşa. Ştiu că sunt ceea ce sunt pentru că am norocul să o am în jurul meu,
pentru că am bucuria să îi ascult fiecare sfat şi fiecare poveste şi atât de
puternic e impactul lor asupra mea, încât şi-au făcut culcuş în sufletul meu şi
ştiu că nu o să le mai dau drumul niciodată. Ştiu că o să îi fiu mereu
recunoscătoare pentru tot şi că orice lucru bun mi se va întâmpla, va purta
amprenta influenţei ei asupra mea şi o să spun asta tuturor pentru că am impresia
că oamenii trebuie să ştie că undeva există aşa un om bun pe care e o
binecuvântare să îl cunoşti. Ştiu că mulţi dintre oamenii pe care i-am tot
întâlnit pe drumul meu, care m-au învăţat şi m-au inspirat, o să îşi vadă la un
moment dat de drumul lor şi eu de al meu, pe un drum cu sens opus, dar că lângă
teach drumul va avea mereu acelaşi sens. Şi nu pentru că am nevoie ca lucrul
ăsta să se întâmple, pentru că asta s-ar numi egoism, ci pentru că e pur şi
simplu o bucurie infinită să ştiu că e acolo.
Şi azi e ziua omului meu bun. Şi
nu ştiu ce i-ai putea dori omului pe care îl admiri cel mai mult, dar ştiu că
bucuria lui teach e şi bucuria mea şi că dacă ar primi înapoi măcar jumătate
din zâmbetele şi puterea pe care le dăruieşte permanent ar fi un om mai mult
decât fericit. Aşa cum merită, de altfel. Mulţumesc, super teach. Pentru tot şi
toate, pentru tot ce sunteţi si pentru tot ce sunt eu datorită dumneavoastră.
La cei mai mulţi şi mai frumoşi ani!
Comentarii
Trimiteți un comentariu