Treceți la conținutul principal

Care-i treaba cu sfârşitul ăsta de an.

Azi e ziua aia în care te trezeşti dimineaţa ca-n orice altă zi din an şi în timp ce-ţi bei cafeaua, deschizi net-ul şi boom, avalanşă de poze şi postări, de urări şi mesaje. Şi brusc îţi dai seama că nu e chiar orice zi din an, e 31 decembrie. E ziua aia în care oamenii îşi fac promisiuni pentru anul care vine, în care-şi dau seama că multe din promisiunile de anul trecut s-au transformat în regrete, în "las' că-i timp şi mâine", ziua în care se vorbeşte despre "noi începuturi", despre "o carte cu 365 de pagini albe care te-aşteaptă să-i scrii povestea", despre eşecuri pe care le laşi în urmă, căci tu, omul puternic, sigur pe el, ambiţios şi perseverent, te hotărăşti să laşi trecutul acolo unde îi e locul şi să te axezi pe prezent.
Şi de fapt, poate că nu-i chiar aşa. Povestea asta o tot scrii de ani şi ani, la fel de motivat, la fel de convins că de data asta o să lupţi mai mult, că o să poţi mai mult, că o să îţi găseşti inspiraţia, puterea, curajul să lupţi pentru ce-ţi doreşti. Sau că poate o să laşi lenea deoparte, că n-o să mai încerci să te convingi că dormi până la 12, că doar aşa o "să ai creierul odihnit, mamă, şi-o să poţi să faci ce ţi-ai propus", poate că n-o să mai transformi pauzele alea de juma' de oră în 'încă puţin până la fix" şi uite aşa se face fix de vreo trei ori şi tu tot cu ochi pe Tumblr, Pinterest sau scroll down pe Facebook eşti. Sau poate că o să faci tot asta şi-n 2016 pentru că aşa-ţi place ţie şi-aşa crezi tu că-i bine. 
De fapt, nici nu contează. Ideea e că n-are rost să te amăgeşti că vine 2016 şi-atunci o să poţi să faci tot ce n-ai făcut in 2015, că n-are rost să aştepţi un an nou ca să faci exact ce crezi tu că te face fericit şi nici să te gândeşti că o să ştergi cu buretele tot ce n-a fost bine în 2015 şi o să o iei de la zero in 2016, că nu e chiar aşa. Nu poţi să spui că uite, până aici a fost un capitol din viaţa mea, dar mi-am dat eu seama că nu-mi convine x şi y lucru sau moment aşa că stop, rup paginile şi o iau de la capăt. Nu rupi pagini, e povestea ta de la început până la sfârşit şi ti-o asumi, îţi asumi deciziile, nu te baţi cu pumnii în piept că "poate dacă n-ar fi fost x context, aş fi făcut y lucru", nu te învinovăţeşti o viaţă întreagă pentru momentele alea în care ai greşit atât de tare încât îţi venea să te dai cu capul de pereţi, ci transformi momentele alea în cele mai puternice lecţii de viaţă, căci uite aşa ai ajuns aici, mai puternic, mai sigur pe tine, sau cel puţin conştient de greşelile tale. Cu accent pe tale, căci oricât de mult te-ar îndemna lumea să înveţi din greşelile altora, oricâte exemple de "aşa NU" sau de relaţii cauză-efect care n-au mers tocmai bine ai primi, o să uiţi de ele în primul moment în care o să trebuiască să iei tu o decizie. Că poate la tine o să fie altfel, că poate tu poţi mai mult. Şi uite aşa greşeşti şi tu atât de tare, încât momentele alea îţi rămân întipărite în minte şi n-ai cum să uiţi de ele, dar măcar de-acum încolo ştii ce ai de făcut. 
Aşa că porneşti în 2016 nu cu ideea că e un fel de minune care o să-ţi schimbe viaţa şi tot ce ai făcut până acum, ci cu un bagaj de momente frumoase, de eşecuri şi lecţii de viaţă, cu visuri pentru care o să lupţi din tot sufletul sau care o să se piardă pe drum, căci o să găseşi idealuri în care o să crezi şi mai mult, cu certitudinea că şi în 2016 viaţa o să te urce pe culmi înalte, o să te bucuri cu tot sufletul, o să transmiţi fericire prin toţi porii şi-o să conteze doar momentul respectiv şi apoi o să-ţi dea două palme să te trezească la realitate, o să te împovăreze cu şanse ratate, dar o să-nveţi să te ridici şi-apoi o să fii mândru de tine, o să o scoţi într-un fel sau altul la capăt şi-o să crezi mai mult în tine, cum ai făcut-o şi în 2015.
An nou frumos, inspirat, motivat! >:D<
Şi aşa, per total, 2015, n-ai fost tu cel mai bun an, dar am învăţat multe. Mulţumesc. 
P.S.: Dacă simţi nevoia să etichetezi într-o poză pe facebook toţi oamenii din lista de prieteni, nu-i problemă, fă asta. Dar dă-le un mesaj separat, din suflet, cu gândurile tale, oamenilor ălora care au fost lângă tine în nebunia asta de 2015. Mulţumeşte-le că sunt. Mulţumesc şi eu, din suflet, oamenilor îngeri din viaţa mea. Sunteţi câţiva şi sunteţi o binecuvântare. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cumva Alive la Sfîrșitul nopții

Citesc de când mă știu și cititul e una dintre cele mai mari bucurii ale mele, încă de când eram mică și am descoperit că, pe de o parte, există o altă lume în care poți să te ascunzi oricând vrei tu și că, pe de altă parte, ca un iubitor avid de poveste, mi-am dat seama ce putere incredibilă au cuvintele și cum oamenii mari pe care îi admiram cel mai mult erau cei care aveau biblioteci pline de cărți și discursuri pline de poveste. Dar trebuie să recunosc că am citit mai mult literatură universală pentru că asta aveau ai mei în bibliotecă. Abia anul ăsta am descoperit eu literatura română contemporană, prin doi oameni cărora le-am citit întâi blogul și pe care i-am admirat din primele rânduri, Ana Barton și Petronela Rotar. Am primit (mulțumesc, Anca mea) și le-am citit ultimele cărți publicate în aceeași zi, despre cum a ajuns Pervazul Anei la sufletul meu am tot povestit, iar azi e despre Petro, despre Sfîrșitul nopții și un pic și despre Alive, cu sau fără ghilimele, fie că se r…

Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice

Azi, teatrul Metropolis,Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice.Sau, altfel spus, una dintre acele puține lecții-cadou care ți se oferă din când în când, ca să te întregească, să-ți pună la loc o bucățică de suflet care-ți lipsea. Am așteptat toată ziua să merg la teatru, la o piesă pe care-mi doream de ceva vreme să o văd, dar mi-am dat seama după primele două minute că nu o să fie o piesă de teatru, ci o lecție-cadou, cum ziceam. Am impresia, din când în când, că sunt lucruri pe care probabil nu am avea puterea să le trăim, așa că ele nu ni se întâmplă, dar, într-o formă sau alta, trebuie să le înțelegem, să fim conștienți de ele, să găsim o cale comună între viața noastră și traiectoria lor. Și piesa asta e fix în punctul acela, unde viața ta se întâlnește cu o altă viață, pe care o trăiesc alți oameni în lumea asta și pe care atunci, în momentul ăla, o simți și tu. Și ți se taie răsuflarea și e o emoție pe care o simți pentru o singură dată, acolo, în momentul ăla. Și se…

Ana-poveste şi Pervazul lui Dumnezeu

Pentru mine, decembrie vine în fiecare an cu mulţumesc-uri din suflet. Când trag linie spre final de an şi-n jumătatea cu lucruri care mi-au bucurat sufletul stau mereu oameni, întâlniri care adună atât de multă emoţie că tind să le fac o cămăruţă în suflet, să le dau numele oamenilor respectivi şi să-mi fac culcuş acolo din când în când, să nu uit ce norocoasă sunt că ni s-au intersectat cumva drumurile.                 Anul ăsta am cunoscut-o pe Ana Barton, care e numai poveste şi nu numai pentru că scrie cărţi, ci pentru că-n jurul ei e o lume întreagă, o lume construită atât de firesc, încât ai impresia, stând în jurul ei, că dacă faci puţină linişte, mai că auzi ce vor să zică omuleţii ăia pe care îi ţine în palme, să te aşezi lângă ei şi să le asculţi poveştile. Şi nu e prea greu pentru că Ana le dă glas tuturor şi face din istorioarele lor povestea ta, ca atunci când eram mici şi ne spuneau bunicii poveşti, iar noi auzeam doar începutul şi continuarea prindea co…