Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2016

Străbunica mea bună

Ea e străbunica mea şi azi ar fi împlinit 97 de ani, dar de trei ani cred că îşi sărbătoreşte ziua acolo, la Doamne-Doamne. Sau nu, că nici aici nu îi prea plăcea să fie în centrul atenţiei şi nici nu îmi amintesc să-şi fi sărbătorit ziua vreodată. Lăsând la o parte zilele de naştere, bunica mea era omul cel mai puternic pe care l-am cunoscut.
                Nu povestea prea mult din viaţa ei, ba dacă stau să mă gândesc, povestea atât de puţin, că deseori trăiam cu impresia că atât de departe ar fi tinereţea de ea, că de fapt s-a născut direct om mare, cu griji şi responsabiltăţi sau direct înger şi a trimis-o Cineva să aibă grijă de noi ăştia mai mici, generaţii după generaţii. Două amintiri clar întipărite în suflet avea ea şi pe-astea le ştiu, că mi le tot zicea când veneam iarna, după o zi întreagă de dat cu sania, udă din cap până-n picioare şi fugeam direct în căsuţa ei, cu picioarele pe soba aia mică şi veche şi-o ascultam pe ea spunându-mi poveşti. Prima era…

Colecţia Costică Acsinte, cea mai frumoasă poveste de copil mare

Are bunicul meu, despre care am tot povestit, un obicei de a păstra orice lucru vechi, că poate-poate i-o trebui la ceva, cândva. Obiceiul ăsta nu-i făcea prea mare bucurie nici bunicii mele, nici celorlalți oameni de prin curte, care tare-și doreau să mai găsească și ei câte un loc să mai pună una-alta, dar fiecare colțișor era plin de câte-un lucru uitat de lume al bunicului. Pe mine mă bucura lucrul ăsta și mă-ncântau și scrisorile alea vechi și muzicuța lui și revistele alea cu poze. Dar cel mai mult m-am bucurat când am descoperit o cutie cu poze vechi, zeci de poze, toate alb-negru. Prima dată m-am uitat la ele cu bunicul lângă mine și-mi spunea el povestea oamenilor ălora de acolo, ce-i cu ei și de unde vin și altele la fel, că acum dacă stau să mă gândesc, cred că, de fapt, de la un moment dat, nici nu îmi mai povestea mie, ba își spunea lui despre lucruri și oameni care îi lipseau mai mult decât înțelegeam eu. Ceilalți nu prea înțelegeau rostul lucrurilor ălora vechi, da’ mie…