Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2016

Oameni-acasă

Cred că dintre toate cuvintele care există în lumea asta, preferatul meu e acasă. Şi acasă sună a copilărie, a linişte şi acasă mi-e colţ de suflet, mi-e certitudine şi siguranţă, mi-e bucurie simplă şi lumină-n ochi şi visuri uitate prin cutii şi întrebări  la care n-am nevoie de răspunsuri. Şi acasă nici măcar nu-mi aparţine, e împrăştiat prin alte suflete şi locuri din lumea asta, pe la oameni pe care îi cunosc dintotdeauna şi pe la alţii pe care nu i-am întâlnit încă, printr-un val la mare în care mi-am suflat eu nişte visuri într-o vară şi care cine ştie pe unde or fi ajuns, pe la nişte oameni pe care i-am admirat fără măcar să ştiu cum îi cheamă, prin nişte locuri în care am râs cu atâta bucurie că râsul s-a făcut ecou în sufletul meu şi până şi pe el l-am lăsat să plece, să le fac loc altora. Şi visez eu că într-o zi pe toţi oamenii ăştia o să-i văd adunaţi la un loc, să le mulţumesc că mi-au fost acasă şi dacă întâlnirea asta n-o să se întâmple totuşi, o să zic în gân…