Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2014

Scrisoare către copilul din sufletul meu

Hei, micuţo. Încep prin a-ţi spune că mă declar într-o continuă luptă cu timpul. Mă bucur că n-ai fost nevoită să lupţi şi tu cu el, căci aici nu există prinţi pe cai albi şi nici feciori de crai curajoşi care să vină să te salveze. Aici sunteţi doar tu, timpul şi o clepsidră. Cei mai mulţi dintre noi pierdem, căci şi timpul ăsta e viclean, te face să crezi că e infinit, că e în puterea ta să jonglezi cu orele, minutele şi secundele şi parcă-ţi întipăreşte în minte şi-n suflet prinicipiul “e şi mâine o zi”. Şi tu eşti naiv şi-l crezi şi azi devine mâine şi mâine devine poimâine şi te trezeşti într-o zi cu regretul că prea te-ai lăsat păcălit de timp. În fine, ţi-am spus toate astea, căci încercam să mă scuz cumva. De fapt, voiam să-ţi spun că îmi pare rău. Ştiu că în toată joaca asta cu timpul, te-am uitat acolo, într-un colţ de suflet, înghesuit între amintiri şi momente frumoase, între frânturi de timp de care mă mai agăţ din când în când, din dorinţa de a fi mai aproape de tine. D…