Treceți la conținutul principal

Despre oameni frumoşi

- Citisem azi undeva că „la începutul tuturor lucrurilor măreţe se află o femeie”, a zis el zâmbind.
- Mhm, adevărat.
- Spuse micuţa femeie din tine, mi-a răspuns râzând.
- Greşit. Spuse copilul din mine, mai bine, adolescenta care a crescut frumos pentru c-a avut în jurul ei femei puternice, demne de tot respectul şi admiraţia mea. Mame, bunicuţe, profesoare, femei în general, care au luptat pentru familie, carieră, pentru fericirea celor din jur, care-au insuflat frumos în jurul lor.
-Ce frumos vorbeşti. Povesteşte-mi despre o femeie model.
-Model de frumuseţe sufletească şi bunătate, de candoare şi simplitate, sursă de inspiraţie şi motivaţie pentru cei din jur. Aş putea să-ţi povestesc puţin despre asta.
-Te-ascult cu interes, să vedem cum aperi sexul feminin, care dă dovadă din ce în ce mai mult de superficialitate. Sau tu nu citeşti revistele?
-N-am nevoie de cancanuri şi reviste de scandal. Eu îţi povesteam despre femei, nu despre păpuşi de plastic. Şi dacă imaginea ta în legătură cu o femeie e rezultatul a ceea ce tu citeşti pe acolo, pare-mi-se că eşti un caz pierdut.
-N-am de gând să intru în polemici cu tine. Te-ascult, despre cine-mi povesteşti?
-Despre o femeie frumoasă, care a călătorit mult, mai mult decât ai putea s-o faci tu într-o viaţă, care se descurcă nu cu unul, ci cu mai multe job-uri, care poartă cele mai frumoase accesorii.
Zâmbea. Oare cine-i superficial acum?, mă-ntrebam eu râzând.
-Accesorii? Exact ce ziceam despre frumuseţe artificială, despre superficialitate. Nu mă prea pricep la asta, dar ce fel de accesorii?
-Se numeşte fericire, bleguţule. Fericirea şi împlinire sufletească. Radiază pe tot chipul, prin toţi porii, se citeşte în lumina din ochi. De unde o ia? De la nişte sufleţele mici, din zâmbetele lor sincere, din bucuria lor care vine din cele mai simple lucruri, din felicitările de Crăciun şi 8 martie, din „mami, te iubesc. mami, eşti cea mai bună mămică din lume. “ Cam aşa arată frumuseţea-n stare pură. Dar n-o s-o găseşti prin reviste, stai liniştit.
-Hm, nu mă gândisem la asta, zise încurcat. Ziceai c-a călătorit foarte mult ..
-Mhm, nici nu-ţi imaginezi. A fost prin zeci, sute de locuri.
-Înseamnă că e în vârstă, îţi trebuie ceva timp să călătoreşti atât. Şi ceva bani. De ce râzi?
-E amuzant c-ai început discuţia spunându-mi că femeile sunt superficiale.  Nu, nu-i bătrână, ba chiar e foarte tânără, mai are multe locuri de vizitat. Revenind,  îţi spuneam că a călătorit în zeci de locuri. Da, pentru că s-a plimbat cu micuţii ei în toate tărâmurile din poveşti, în cine ştie ce castel al vreunei prinţese, în regatul vrăjitorului din Oz, în palatul Cenuşăresei şi-aşa mai departe.
-Ăăăă..
-Altceva?
-Spuneai că a avut multe job-uri. Cum se descurcă?
-Da. E bucătăreasă, cadru didactic, asistentă, economistă şi făruitor de vise pentru nişte micuţi cu ochi mari care vor să descopere lumea.:)
-Adică?
-Adică e mamă. Cam aşa stă treaba.
-Nu mă gândisem la asta .. cred c-ar trebui să-i mai mulţumesc mamei din când în când. Iubeşte?
-Mhm.
-Zi-mi ceva despre prietenul ei .. sau soţul ei.
-E un om minunat, un om frumos sufleteşte.
-Cum îl cheamă?
-N-am nicio idee.
-A? Atunci de unde ştii că-i un om minunat dacă, de fapt, nu ştii nimic despre el?
-Pentru că doar un om minunat ar putea să vadă frumuseţea unei femei incredibile, s-o înţeleagă şi să o iubească, s-o aprecieze pentru ce e ca mamă, femeie puternică, pentru momentele în care e copil, pentru cât de mult a luptat pentru toţi ai ei, pentru momentele în care ascunde lacrimi în spatele unui zâmbet, căci aşa fac femeile-n general, pentru că nu se complace în regrete, ci e un om frumos.
-Ce frumos vorbeşti .. Cum o cheamă?
-Poţi să îi dai ce nume vrei tu. Când o să laşi revistele, o s-o cunoşti şi tu. În mama ta, în bunica ta, în doamna doctor, în profesoara din liceu, în doamna educatoare, în femeile din jurul tău. 
-La cine te-ai gândit când ai scris?
-Ştii, dac-aş mai citi ce am scris aici de câteva ori, de fiecare dată m-aş gândi la o altă persoană. Cred că sunt o norocoasă, căci am întâlnit câteva modele de viaţă, de bun şi frumos până acum, care m-au impresionat prin puterea lor incredibilă. 

P.S.: Dar azi, căci suntem în 12 mai, e despre cineva care-şi sărbătoreşte ziua de naştere. Hihi. :) Mulţi ani frumoşi şi sănătoşi! 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cumva Alive la Sfîrșitul nopții

Citesc de când mă știu și cititul e una dintre cele mai mari bucurii ale mele, încă de când eram mică și am descoperit că, pe de o parte, există o altă lume în care poți să te ascunzi oricând vrei tu și că, pe de altă parte, ca un iubitor avid de poveste, mi-am dat seama ce putere incredibilă au cuvintele și cum oamenii mari pe care îi admiram cel mai mult erau cei care aveau biblioteci pline de cărți și discursuri pline de poveste. Dar trebuie să recunosc că am citit mai mult literatură universală pentru că asta aveau ai mei în bibliotecă. Abia anul ăsta am descoperit eu literatura română contemporană, prin doi oameni cărora le-am citit întâi blogul și pe care i-am admirat din primele rânduri, Ana Barton și Petronela Rotar. Am primit (mulțumesc, Anca mea) și le-am citit ultimele cărți publicate în aceeași zi, despre cum a ajuns Pervazul Anei la sufletul meu am tot povestit, iar azi e despre Petro, despre Sfîrșitul nopții și un pic și despre Alive, cu sau fără ghilimele, fie că se r…

Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice

Azi, teatrul Metropolis,Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice.Sau, altfel spus, una dintre acele puține lecții-cadou care ți se oferă din când în când, ca să te întregească, să-ți pună la loc o bucățică de suflet care-ți lipsea. Am așteptat toată ziua să merg la teatru, la o piesă pe care-mi doream de ceva vreme să o văd, dar mi-am dat seama după primele două minute că nu o să fie o piesă de teatru, ci o lecție-cadou, cum ziceam. Am impresia, din când în când, că sunt lucruri pe care probabil nu am avea puterea să le trăim, așa că ele nu ni se întâmplă, dar, într-o formă sau alta, trebuie să le înțelegem, să fim conștienți de ele, să găsim o cale comună între viața noastră și traiectoria lor. Și piesa asta e fix în punctul acela, unde viața ta se întâlnește cu o altă viață, pe care o trăiesc alți oameni în lumea asta și pe care atunci, în momentul ăla, o simți și tu. Și ți se taie răsuflarea și e o emoție pe care o simți pentru o singură dată, acolo, în momentul ăla. Și se…

Ana-poveste şi Pervazul lui Dumnezeu

Pentru mine, decembrie vine în fiecare an cu mulţumesc-uri din suflet. Când trag linie spre final de an şi-n jumătatea cu lucruri care mi-au bucurat sufletul stau mereu oameni, întâlniri care adună atât de multă emoţie că tind să le fac o cămăruţă în suflet, să le dau numele oamenilor respectivi şi să-mi fac culcuş acolo din când în când, să nu uit ce norocoasă sunt că ni s-au intersectat cumva drumurile.                 Anul ăsta am cunoscut-o pe Ana Barton, care e numai poveste şi nu numai pentru că scrie cărţi, ci pentru că-n jurul ei e o lume întreagă, o lume construită atât de firesc, încât ai impresia, stând în jurul ei, că dacă faci puţină linişte, mai că auzi ce vor să zică omuleţii ăia pe care îi ţine în palme, să te aşezi lângă ei şi să le asculţi poveştile. Şi nu e prea greu pentru că Ana le dă glas tuturor şi face din istorioarele lor povestea ta, ca atunci când eram mici şi ne spuneau bunicii poveşti, iar noi auzeam doar începutul şi continuarea prindea co…