Treceți la conținutul principal

Flăviucăi, cu tot sufletul.

- Citisem azi undeva că „la începutul tuturor lucrurilor măreţe se află o femeie”, a zis el zâmbind.
- Mhm, adevărat.
- Spuse micuţa femeie din tine, mi-a răspuns râzând.
- Greşit. Spuse copilul din mine, mai bine, adolescenta care a crescut frumos pentru c-a avut în jurul ei femei puternice, demne de tot respectul şi admiraţia mea. Mame, bunicuţe, profesoare, femei în general, care au luptat pentru familie, carieră, pentru fericirea celor din jur, care-au insuflat frumos în jurul lor.
-Ce frumos vorbeşti. Povesteşte-mi despre o femeie model.
-Model de frumuseţe sufletească şi bunătate, de candoare şi simplitate, sursă de inspiraţie şi motivaţie pentru cei din jur. Aş putea să-ţi povestesc puţin despre asta.
-Te-ascult cu interes, să vedem cum aperi sexul feminin, care dă dovadă din ce în ce mai mult de superficialitate. Sau tu nu citeşti revistele?
-N-am nevoie de cancanuri şi reviste de scandal. Eu îţi povesteam despre femei, nu despre păpuşi de plastic. Şi dacă imaginea ta în legătură cu o femeie e rezultatul a ceea ce tu citeşti pe acolo, pare-mi-se că eşti un caz pierdut.
-N-am de gând să intru în polemici cu tine. Te-ascult, despre cine-mi povesteşti?
-Despre o femeie frumoasă, care a călătorit mult, mai mult decât ai putea s-o faci tu într-o viaţă, care se descurcă nu cu unul, ci cu mai multe job-uri, care poartă cele mai frumoase accesorii.
Zâmbea. Oare cine-i superficial acum?, mă-ntrebam eu râzând.
-Accesorii? Exact ce ziceam despre frumuseţe artificială, despre superficialitate. Nu mă prea pricep la asta, dar ce fel de accesorii?
-Se numeşte fericire, bleguţule. Fericirea şi împlinire sufletească. Radiază pe tot chipul, prin toţi porii, se citeşte în lumina din ochi. De unde o ia? De la nişte sufleţele mici, din zâmbetele lor sincere, din bucuria lor care vine din cele mai simple lucruri, din felicitările de Crăciun şi 8 martie, din „mami, te iubesc. mami, eşti cea mai bună mămică din lume“. Cam aşa arată frumuseţea-n stare pură. Dar n-o s-o găseşti prin reviste, stai liniştit.
-Hm, nu mă gândisem la asta, zise încurcat. Ziceai c-a călătorit foarte mult.
-Mhm, nici nu-ţi imaginezi. A fost prin zeci, sute de locuri.
-Înseamnă că e în vârstă, îţi trebuie ceva timp să călătoreşti atât. Şi ceva bani. De ce râzi?
-E amuzant c-ai început discuţia spunându-mi că femeile sunt superficiale.  Nu, nu e bătrână, ba chiar e foarte tânără, mai are multe locuri de vizitat. Revenind,  îţi spuneam că a călătorit în zeci de locuri. Da, pentru că s-a plimbat cu micuţii ei în toate tărâmurile din poveşti, în cine ştie ce castel al vreunei prinţese, în regatul vrăjitorului din Oz, în palatul Cenuşăresei şi-aşa mai departe.
-Ăăăă..
-Altceva?
-Spuneai că a avut multe job-uri. Cum se descurcă?
-Da. E bucătăreasă, cadru didactic, asistentă, economistă şi făruitor de vise pentru nişte micuţi cu ochi mari care vor să descopere lumea.
-Adică?
-Adică e mamă. Cam aşa stă treaba.
-Nu mă gândisem la asta .. cred c-ar trebui să-i mai mulţumesc mamei din când în când. Iubeşte?
-Mhm.
-Zi-mi ceva despre omul de lângă ea.
-E un om minunat, un om frumos sufleteşte.
-Cum îl cheamă?
-N-am nicio idee.
-A? Atunci de unde ştii că-i un om minunat dacă, de fapt, nu ştii nimic despre el?
-Pentru că doar un om minunat ar putea să vadă frumuseţea unei femei incredibile, s-o înţeleagă şi să o iubească, s-o aprecieze pentru ce e ca mamă, femeie puternică, pentru momentele în care e copil, pentru cât de mult a luptat pentru toţi ai ei, pentru momentele în care ascunde lacrimi în spatele unui zâmbet, căci aşa fac femeile-n general, pentru că nu se complace în regrete, ci e un om frumos.
-Ce frumos vorbeşti. Cum o cheamă?
-Poţi să îi dai ce nume vrei tu. Când o să laşi revistele, o s-o cunoşti şi tu. În mama ta, în bunica ta, în doamna doctor, în profesoara din liceu, în doamna educatoare, în femeile din jurul tău. 
-La cine te-ai gândit când ai scris?
-Ştii, dac-aş mai citi ce am scris aici de câteva ori, de fiecare dată m-aş gândi la o altă persoană. Cred că sunt o norocoasă, căci am întâlnit câteva modele de viaţă, de bun şi frumos până acum, care m-au impresionat prin puterea lor incredibilă. 

Dar azi suntem în 12 mai și e despre un om tare special care-și sărbătorește ziua de naștere. Și care mă inspiră cum puțini oameni reușesc. Mulţi ani frumoşi şi sănătoşi! 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Orbi și-un pic mai aproape de ̶b̶i̶n̶e̶ tine

Nu știu niciodată cum ar trebui să începi să vorbești despre ceva, fie om, idee, carte, când prima ta întâlnire cu acel ceva te-a redus complet la tăcere. Știu, totuși, că mă simt deseori înconjurată de mult, tare mult zgomot și că mă trezesc întrebându-mă dacă oamenii chiar nu simt nevoia să mai tacă din când în când, iar după întâlnirea cu romanul ăsta, mi-am dat seama că forma asta de tăcere nu e deloc ușoară, ba din contră, doare ca naiba și poate de-asta tot fug oamenii de ea. Romanul se numește Orbi și e noua carte a Petronelei Rotar, iar eu m-am trezit scriind despre ea pentru că, în timp ce o citeam, nu am scăpat deloc de gândul că suntem o societate de oameni tare bolnavi, că trăim într-o beznă totală, cu teama constantă că dacă ieșim la lumină, toate fricile și durerile noastre o să iasă și ele, o s-o zbughească din găurile alea unde le-am ținut ascunse atât timp. Și noi trăim cu convingerea tâmpită că atâta vreme cât sunt acolo, putem să strângem din dinți, să plângem din c…

Linişte ♡

Mi-e dor de Paştele la ţară, de Paştele copilăriei. Acolo toată bucuria Sărbătorii pare o reflecție a bucuriei fiecăruia, a bunicilor care vopsesc copacii în alb, adunaţi în faţa porţilor şi spunând poveşti, poate de când erau ei cei care ascultau poveştile și a copiilor care se duc la Biserică şi ţin în mâinile lor micuţe florile alea colorate, adunate de prin grădini, care miros a copilărie şi după ce se dau pe sub masă uită de hăinuţele  noi şi fug pe uliţe râzând cu gura până la urechi şi pare că lumina e toată în ei şi-acum aleargă să o împartă pe la porţi. Şi oamenii le primesc lumina şi le dau înapoi iubire, poate iubire amestecată cu dor de ei-copii. Aşa arată Paştele la ţară şi miroase a cozonaci şi cacao cu lapte, a narcise şi liliac, a iarbă tăiată şi pămănt, când stai culcat pe iarba din spatele casei şi te gândeşti c-ai putea să stai toată viaţa acolo şi nu ţi-ar părea rău. Şi apoi vine sâmbătă seara şi e slujba Învierii şi e momentul ăla pe care îl iubes…

Celui mai drag profesor din lume ♡

“Because of you I can feel myself slowly, but surely becoming the me I have always dreamed of being.” Altfel spus, sunt unii oameni care apar în jurul tău de niciunde şi, fără să îţi dai seama, îţi schimbă viaţa în cel mai frumos mod posibil. Oameni care cred în tine cu atât de multă putere, cum nici măcar tu nu ai putea să crezi vreodată, fără de care visurile tale ar rămâne uitate într-o cutie, cu o dată mare scrisă pe ele, ziua universală în care ştii că vei avea curajul să le dai drumul să zboare: mâine, întotdeauna mâine. Până apare cineva care te face să le scoţi din cutie azi, iar mâine sunt deja poveşti, poimâine adevărate romane şi încet-încet devin cea mai frumoasă poveste a ta, realizată de cea mai bună versiune a ta pentru că-n ea crede omul care îţi dă curajul să o scrii. Şi pe OMUL ăsta bun unii îl numesc familie, alţii prieten, alţii binecuvântare, iar eu îi spun, simplu, super teach. Omul pe care l-am cunoscut la vârsta când aveam cea mai mare nevoie de modele, deşi n…