Treceți la conținutul principal

Paşte fericit!

       


  Hristos a Înviat! Pentru mine, Paştele e lumină, e şansa unui nou început, e certitudinea că Dumnezeu a crezut în noi şi e darul cel mai frumos pe care l-am putea primi, e un nou început, e ideal, e speranţa că Învierea are puterea să ne înalţe către frumos, către fericire şi încredere. E ziua în care laşi totul deoparte şi o iei de la început, în care timpul parcă se opreşte în loc, uimit şi el de minunea lumii, în care eternitatea parcă nu mai e aşa departe, căci sufletul nostru aspiră către veşnicie, e ziua în care oriunde ai fi şi oricine ai fi, găseşti undeva o portiţă către visurile tale, ziua în care crezi mai mult, iubeşti mai mult, zâmbeşti mai mult.
         Paştele e despre regăsire sufletească, despre linişte şi mulţumire, despre împăcare cu noi înşine, despre înţelegere şi valori frumoase, despre familie şi oameni dragi. Când mă gândesc la Paşte şi la Sărbători în general, îmi amintesc de cum obişnuiau să fie ele, când eu le vedeam prin ochi de copil. Aceleaşi femei frumoase din viaţa mea, mama şi bunica, ce umpleau casa cu miros de cozonac, bunicul şi tatăl meu ce-mi spunea poveşti despre cum era Paştele când ei erau doar nişte copii, familia mea dragă reunită în jurul mesei, toţi zâmbind, toţi mai fericiţi, mai liniştiţi. Aceeaşi sâmbătă noapte când ne întorceam cu toţi obosiţi de la Biserică, dar fericiţi, ciocneam ouăle şi ne uram toate cele bune. Aceeaşi duminică dimineaţă când îmi luam familia în braţe şi aceeaşi luni dimineaţă, a doua zi de Paşte, când alergam sub cireşul meu, frumos înflorit, din curtea bunicilor şi priveam în jur, parcă din dorinţa de a păstra vie în sufletul meu imaginea aceea frumoasă. Am fost crescută şi învăţată să iubesc Sărbătorile, aşa că ele apar în fiecare an, în viaţa mea, ca o binecuvântare, ca un prilej de a privi nu în jur, ci în Sus, căci toate lucrurile astea se petrec din iubirea incredibilă a lui Dumnezeu pentru noi.
       În altă ordine de idei, cred că azi ar trebui să ne gândim fiecare la lucrurile pentru care ar trebui să spunem mulţumesc, iar dacă n-avem curajul s-o facem cu voce tare, să spunem în gând, ca pentru sufletul nostru, pentru liniştea noastră.
      Să aveţi cu toţii o zi frumoasă, acolo unde simţiţi voi că ar trebui sărbătorit Paştele, având în jur oamenii pe care îi iubiţi!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cumva Alive la Sfîrșitul nopții

Citesc de când mă știu și cititul e una dintre cele mai mari bucurii ale mele, încă de când eram mică și am descoperit că, pe de o parte, există o altă lume în care poți să te ascunzi oricând vrei tu și că, pe de altă parte, ca un iubitor avid de poveste, mi-am dat seama ce putere incredibilă au cuvintele și cum oamenii mari pe care îi admiram cel mai mult erau cei care aveau biblioteci pline de cărți și discursuri pline de poveste. Dar trebuie să recunosc că am citit mai mult literatură universală pentru că asta aveau ai mei în bibliotecă. Abia anul ăsta am descoperit eu literatura română contemporană, prin doi oameni cărora le-am citit întâi blogul și pe care i-am admirat din primele rânduri, Ana Barton și Petronela Rotar. Am primit (mulțumesc, Anca mea) și le-am citit ultimele cărți publicate în aceeași zi, despre cum a ajuns Pervazul Anei la sufletul meu am tot povestit, iar azi e despre Petro, despre Sfîrșitul nopții și un pic și despre Alive, cu sau fără ghilimele, fie că se r…

Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice

Azi, teatrul Metropolis,Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice.Sau, altfel spus, una dintre acele puține lecții-cadou care ți se oferă din când în când, ca să te întregească, să-ți pună la loc o bucățică de suflet care-ți lipsea. Am așteptat toată ziua să merg la teatru, la o piesă pe care-mi doream de ceva vreme să o văd, dar mi-am dat seama după primele două minute că nu o să fie o piesă de teatru, ci o lecție-cadou, cum ziceam. Am impresia, din când în când, că sunt lucruri pe care probabil nu am avea puterea să le trăim, așa că ele nu ni se întâmplă, dar, într-o formă sau alta, trebuie să le înțelegem, să fim conștienți de ele, să găsim o cale comună între viața noastră și traiectoria lor. Și piesa asta e fix în punctul acela, unde viața ta se întâlnește cu o altă viață, pe care o trăiesc alți oameni în lumea asta și pe care atunci, în momentul ăla, o simți și tu. Și ți se taie răsuflarea și e o emoție pe care o simți pentru o singură dată, acolo, în momentul ăla. Și se…

Ana-poveste şi Pervazul lui Dumnezeu

Pentru mine, decembrie vine în fiecare an cu mulţumesc-uri din suflet. Când trag linie spre final de an şi-n jumătatea cu lucruri care mi-au bucurat sufletul stau mereu oameni, întâlniri care adună atât de multă emoţie că tind să le fac o cămăruţă în suflet, să le dau numele oamenilor respectivi şi să-mi fac culcuş acolo din când în când, să nu uit ce norocoasă sunt că ni s-au intersectat cumva drumurile.                 Anul ăsta am cunoscut-o pe Ana Barton, care e numai poveste şi nu numai pentru că scrie cărţi, ci pentru că-n jurul ei e o lume întreagă, o lume construită atât de firesc, încât ai impresia, stând în jurul ei, că dacă faci puţină linişte, mai că auzi ce vor să zică omuleţii ăia pe care îi ţine în palme, să te aşezi lângă ei şi să le asculţi poveştile. Şi nu e prea greu pentru că Ana le dă glas tuturor şi face din istorioarele lor povestea ta, ca atunci când eram mici şi ne spuneau bunicii poveşti, iar noi auzeam doar începutul şi continuarea prindea co…