Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2014

Paşte fericit!

Hristos a Înviat! Pentru mine, Paştele e lumină, e şansa unui nou început, e certitudinea că Dumnezeu a crezut în noi şi e darul cel mai frumos pe care l-am putea primi, e un nou început, e ideal, e speranţa că Învierea are puterea să ne înalţe către frumos, către fericire şi încredere. E ziua în care laşi totul deoparte şi o iei de la început, în care timpul parcă se opreşte în loc, uimit şi el de minunea lumii, în care eternitatea parcă nu mai e aşa departe, căci sufletul nostru aspiră către veşnicie, e ziua în care oriunde ai fi şi oricine ai fi, găseşti undeva o portiţă către visurile tale, ziua în care crezi mai mult, iubeşti mai mult, zâmbeşti mai mult.
         Paştele e despre regăsire sufletească, despre linişte şi mulţumire, despre împăcare cu noi înşine, despre înţelegere şi valori frumoase, despre familie şi oameni dragi. Când mă gândesc la Paşte şi la Sărbători în general, îmi amintesc de cum obişnuiau să fie ele, când eu le vedeam prin ochi de copil. Aceleaşi femei fr…

Aproape Paşte :)

În fiecare zi mă-ntreb ce Te-a făcut pe Tine
Să te sacrifici pentru noi? De unde-atâta bine?
Mă-ntreb, de-asemeni, oare noi am înţeles ceva
Dacă-n fiecare an sărbătorim Învierea Ta?

Cât a schimbat lacrima Ta răul din noi în bine?
Câţi dăruim unui sărac un dumicat de pâine?
Câţi am întins mâna spre cel ce soarta l-a rănit?
Câţi am iubit şi am iertat pe cel ce ne-a lovit?

Nu e târziu să ne schimbăm, speranţă mai există,
Un simplu gest poate schimba rapid o viaţă tristă,
Un gest mărunt, un zâmbet cald şi-atunci putem spera
Că tot ce-ai făcut a avut sens, iar noi vedem Lumina Ta.

Nu, de data aceasta, poezia nu e scrisă de mine, ci de tatăl meu, căci a exprimat în cuvinte puţine emoţiile lui în legătura cu Sfintele Paşti. Iar eu nu mai adaug nimic. Despre emoţiile şi gândurile mele în legătură cu acestă zi, mâine.
P.S.: La noapte, la Biserică, gândiţi frumos, primiţi lumina şi-n suflete şi păstraţi-o acolo. :)

Schimbări

Hei, tu! Mhm, tu. Habar nu am cum te cheamă, dar eşti aici de aproape trei ani. Sau chiar patru. Ţi-ai făcut culcuş în sufletul meu, ai găsit căldură sub amintirile mele şi ai început să te hrăneşti cu visurile mele. Mă intrebam dacă ai putea să găseşti o altă casă, să pleci şi să nu te mai întorci niciodată. Mi-ai face bine. Ai fost aici aproape trei ani şi probabil ai impresia că mă cunoşti. Te înşeli. De fapt, de când eşti tu aici, abia reuşesc să mă mai cunosc eu. Nu ştiu ce ai făcut, dar am pierdut mulţi oameni de când eşti tu aici. Da, ştiu, au venit alţii noi. Pe care îi iubesc şi cărora le mulţumesc. Dar oamenii nu se înlocuiesc. Sau încă nu am învăţat eu cum să fac asta. E adevărat că urăsc despărţirile, dar ştii ce urăsc şi mai mult? Când nici măcar nu există "La revedere". Când oamenii pleacă fără nici măcar un cuvânt, când nici măcar nu ţi se dă şansa să spui ceva. Ca şi cum până aici a fost un capitol din viaţa ta, dar te-ai hotărât să rupi pag…