Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2014

Scrisoare către copilul din sufletul meu

Hei, micuţo. Încep prin a-ţi spune că mă declar într-o continuă luptă cu timpul. Mă bucur că n-ai fost nevoită să lupţi şi tu cu el, căci aici nu există prinţi pe cai albi şi nici feciori de crai curajoşi care să vină să te salveze. Aici sunteţi doar tu, timpul şi o clepsidră. Cei mai mulţi dintre noi pierdem, căci şi timpul ăsta e viclean, te face să crezi că e infinit, că e în puterea ta să jonglezi cu orele, minutele şi secundele şi parcă-ţi întipăreşte în minte şi-n suflet prinicipiul “e şi mâine o zi”. Şi tu eşti naiv şi-l crezi şi azi devine mâine şi mâine devine poimâine şi te trezeşti într-o zi cu regretul că prea te-ai lăsat păcălit de timp. În fine, ţi-am spus toate astea, căci încercam să mă scuz cumva. De fapt, voiam să-ţi spun că îmi pare rău. Ştiu că în toată joaca asta cu timpul, te-am uitat acolo, într-un colţ de suflet, înghesuit între amintiri şi momente frumoase, între frânturi de timp de care mă mai agăţ din când în când, din dorinţa de a fi mai aproape de tine. D…

Flăviucăi, cu tot sufletul.

- Citisem azi undeva că „la începutul tuturor lucrurilor măreţe se află o femeie”, a zis el zâmbind. - Mhm, adevărat. - Spuse micuţa femeie din tine, mi-a răspuns râzând. - Greşit. Spuse copilul din mine, mai bine, adolescenta care a crescut frumos pentru c-a avut în jurul ei femei puternice, demne de tot respectul şi admiraţia mea. Mame, bunicuţe, profesoare, femei în general, care au luptat pentru familie, carieră, pentru fericirea celor din jur, care-au insuflat frumos în jurul lor. -Ce frumos vorbeşti. Povesteşte-mi despre o femeie model. -Model de frumuseţe sufletească şi bunătate, de candoare şi simplitate, sursă de inspiraţie şi motivaţie pentru cei din jur. Aş putea să-ţi povestesc puţin despre asta. -Te-ascult cu interes, să vedem cum aperi sexul feminin, care dă dovadă din ce în ce mai mult de superficialitate. Sau tu nu citeşti revistele? -N-am nevoie de cancanuri şi reviste de scandal. Eu îţi povesteam despre femei, nu despre păpuşi de plastic. Şi dacă imaginea ta în legătură…

Aproape Paşte :)

În fiecare zi mă-ntreb ce Te-a făcut pe Tine
Să te sacrifici pentru noi? De unde-atâta bine?
Mă-ntreb, de-asemeni, oare noi am înţeles ceva
Dacă-n fiecare an sărbătorim Învierea Ta?

Cât a schimbat lacrima Ta răul din noi în bine?
Câţi dăruim unui sărac un dumicat de pâine?
Câţi am întins mâna spre cel ce soarta l-a rănit?
Câţi am iubit şi am iertat pe cel ce ne-a lovit?

Nu e târziu să ne schimbăm, speranţă mai există,
Un simplu gest poate schimba rapid o viaţă tristă,
Un gest mărunt, un zâmbet cald şi-atunci putem spera
Că tot ce-ai făcut a avut sens, iar noi vedem Lumina Ta.

Nu, de data aceasta, poezia nu e scrisă de mine, ci de tatăl meu, căci a exprimat în cuvinte puţine emoţiile lui în legătura cu Sfintele Paşti. Iar eu nu mai adaug nimic. Despre emoţiile şi gândurile mele în legătură cu acestă zi, mâine.
P.S.: La noapte, la Biserică, gândiţi frumos, primiţi lumina şi-n suflete şi păstraţi-o acolo. :)